Plumbul este un metal greu care se folosește mai ales în industrie și care poate produce intoxicații acute sau cronice. Severitatea intoxicației cu plumb diferă de la pacient la pacient și este în funcție de tipul de expunere, starea sistemului imunitar, tipul de plumb.
În acest articol explicăm care sunt pericolele intoxicației cu plumb, care sunt simptomele, care sunt analizele recomandate dacă ai fost expus la plumb și cum se tratează o asemenea intoxicație.
Riscurile intoxicației cu plumb pentru sănătate
Expunerea la plumb crește riscul de boli cardiovasculare, mai ales hipertensiune arterială și accident vascular cerebral. Intoxicația cu plumb afectează:
- sistemul sanguin: anemie hemolitică;
- sistemul digestiv: diaree, vărsături, crampe;
- sistemul urinar: hematurie, insuficiență renală acută;
- sistemul cardiovascular: bradicardie, hipertensiune arterială;
- sistemul respirator: iritarea tractului respirator superior.
Cum se manifestă intoxicația cu plumb
Simptomele pot să difere în cele 2 tipuri de intoxicații.
Simptomele intoxicației acute
Manifestările intoxicației acute cu plumb sunt:
- slăbiciunea musculară;
- parestezie;
- greață;
- vărsături;
- diaree/constipație;
- scădere în greutate;
- crize convulsive;
- comă.
Simptomele intoxicației cronice
Intoxicația cronică cu plumb se manifestă prin:
- pierderea memoriei (de scurtă durată);
- depresie/anxietate;
- dureri abdominale;
- oboseală;
- dureri de cap;
- anemie;
- poate apărea o linie albastră pe gingie (semnul Burton), un semn clar al intoxicației cu plumb;
- surditate;
- declin mental.
Analize recomandate în cazul expunerii la plumb
Prezența plumbului în organism poate fi detectată în urma:
- analizelor de sânge;
- analizei de urină.
Principalul test pentru intoxicarea cu plumb este cel de sânge. Dacă nu este posibil testul de sânge, sau dacă se dorește o confirmare a diagnosticului, se poate detecta plumbul prin analiza urinei.
Analiza plumbului sanguin
Determinarea valorilor plumbului sanguin se realizează din sângele recoltat din venă. Nu necesită vreo pregătire specială a pacientului. Valorile analizei de sânge depind de vârsta pacientului. Astfel:
- se consideră un nivel ridicat de plumb dacă se ajunge la o concentrație a plumbului în sânge mai mare de 10 μg/dL.
- este nevoie de investigații suplimentare și monitorizare medicală dacă nivelul plumbului în sânge depășește 20 μg/dL.
- medicul recomandă începerea tratamentului dacă concentrația de plumb depășește 45 μg/dL.
Analiza plumbului din urină
Această analiză măsoară nivelul de plumb care este eliminat prin urină în decurs de 24 de ore. Pentru acest lucru, pacientul urinează într-un vas 24 de ore, fără să se rețină și prima urină. După 24 de ore, urina este omogenizată și se păstrează numai 100 ml în recipient. Există și situații în care medicul solicită o probă de urină spontană.
Important de reținut
Dacă pacientului i-au fost administrate substanțe de contrast pe bază de gadoliniu și iod, se recomandă ca urina să fie colectată după 96 de ore de la expunere, pentru ca rezultatele să nu fie viciate.
Testul de zinc protoporfirină eritrocitară
Testul de zinc protoporfirină eritrocitară este recomandat în cazul monitorizării pacienților care au fost diagnosticați cu intoxicații cronice cu plumb, sau în cazurile în care este vorba de otrăvire cu plumb. Această analiză se mai poate face și în cazul copiilor care au fost diagnosticați cu deficit de fier (screening). Pentru test se recoltează sânge venos. Valorile considerate normale sunt cele cuprinse în intervalul 0.7 – 4 micrograme/ gram Hb.
Această analiză nu necesită o pregătire specială a pacientului, dar se recomandă evitarea alcoolului cu cel puțin 24 de ore înainte de test. Cauzele unor valori ridicate pot fi deficitul de fier și intoxicația cu plumb.
Cum se tratează intoxicația cu plumb
În cazul unei intoxicații cu plumb, primul pas constă în identificarea sursei de plumb. De asemenea, este utilă identificarea celorlalte persoane care ar fi putut fi afectate. Acestea vor face analize pentru a se stabili gradul intoxicației. Tratamentul medicamentos se face cu chelatori de plumb, dar medicul este cel care stabilește dozele și durata tratamentului, pentru a se evita o trecere a plumbului de la nivelul oaselor în fluxul sanguin.
